Educatia acasa in Romania – Homeschooling

1. Ce inseamna mai exact educatia acasa?

Educația acasă (traducere exactă a termenului ”homeschooling”) constituie modelul de educație al copiilor în afara unei școli publice sau private. Cu toate că mare parte din învățare se desfăsoară acasă, aceasta nu este nici pe departe singurul loc în care studiază copiii. Homeschooling-ul are o multitudine de forme la câte familii o practică. Unele urmează regulamentar o programă și schițează o adevărată clasă într-una dintre camere, având un orar de studiu și de teme. Exista si alte abordări care au doar câteva materii considerate ”de bază” cărora le rezervă un anumit timp al zilei, într-un mod mai organizat sau mai liber. Unele familii aplică ceea ce numește ”unschooling”, mai exact nu au o programă și nici măcar materii de bază, ci le oferă copiilor libertatea de a învăța ce, cum, când și cât vor. 

Educația acasă cuprinde mai multe modele care sunt aplicate in ziua de astazi, de la ”școală acasă” până la unschooling, iar familiile care aleg educația în afara școlii pot “cocheta” cu oricare dintre acestea.

2. Ce face copilul pe parcursul programului unei zile de studiu?

Din informațiile inteceptate cu privire la curicula copiilor educați acasă, se pare că aceștia învață dintr-o multitudine de activități. În general, ei au un timp pe care-l petrec acasă individual (citind, desenând, scriind, construind, gătind, lucrând la matematică etc.), un timp petrecut alături de părinți (discutând, studiind, lucrând la diverse proiecte sau făcând treburi casnice) și un timp alături de alte persoane, în afara casei (la diverse cursuri, ateliere, grupuri de creație, evenimente culturale, întâlniri cu alți copii educați acasă, slujbe de vară sau voluntariat etc.). Chiar dacă programul unei zile nu conține activităti din fiecare categorie, viața unui copil educat acasă este foarte variată.

Exista familii care își stabilesc un timp separat pentru învățare care poate lua forma unor adevărate ore de curs, în schimb altele nu. Se întâmplă ca multe familii să înceapă educația acasă într-un mod organizat, cu programă și toate cele, abandonându-le treptat, pe măsură ce părinții dobândesc încrederea în capacitatea lor de pedagog și/sau pe măsură ce copiii își asumă din ce în ce mai mult controlul asupra propriei învățări.

3. Este legal să faci homeschooling cu copiii în România?

Pe scurt, DA! Chiar daca educația acasă nu este trecută ca atare în legea educației, nu este nici interzisă. Este prevăzută in lege educația la domiciliu cu profesori meditatori pentru copiii cu dizabilități grave, dar există posibilitatea de a face educație acasă și pentru copiii care nu au probleme de sănătate.

Pentru a fi legal, copilul trebuie să fie înscris la o școală-umbrelă din străinătate, care să-i poată elibera o foaie matricolă și o diplomă de absolvire. Tot școala-umbrelă oferă la cerere o programă, manuale, evaluări, sprijin pentru părinți etc.

Ce este de fapt o școală-umbrelă?

O școală-umbrelă oferă protecție față de autorități. Le permite familiilor să-și educe copiii așa cum își doresc, fără să fie nevoite să răspundă în fața statului. Școala-umbrelă funcționează ca o școală particulară care înscrie copii educați acasă. Statutul elevului nu este cel de educat acasă, ci de elev al unei școli private. Avantajul înscrierii la o școală-umbrelă este faptul că ai ceva oficial și acreditat între tine și autorități, care te poate ajuta dacă ai probleme. Această școală poate de asemenea face unschooling-ul legal, furnizând o foaie matricolă pentru a fi prezentată autorităților, altor școli și universităților.

4. Cum se descurcă un copil educat acasă în societate?

Să începem cu socializarea din cadrul școlii, pentru a stabili exact de ce anume sunt “privați” copiii educați acasă. Clasele de 20-30 de copii de aceeași vârstă sunt o necesitate, nu un beneficiu. Pentru a gestiona cât mai eficient masa de copii școlarizați, sistemul funcționează pe baza grupării copiilor pe vârste. Dezavantajele segregării pe vârste sunt multe: exacerbarea competiției în dauna colaborării, înmulțirea conflictelor, izolarea de oamenii mai tineri sau mai bătrâni care duce la dificultăți în a socializa cu aceștia, pierderea din vedere a utilității actului de a ajuta copii mai mici decât ei înșiși și multe altele.

Un alt aspect ce merită luat în seamă este timpul pe care îl au copiii pentru a socializa: cele câteva minute între sosirea la școală și debutul orelor, pauzele în care trebuie să mănânce și să bea, să folosească toaleta, să-și strângă cărțile și caietele și să le înlocuiască cu materialele pentru ora următoare, să dea fuga la bibliotecă, să se mute în altă clasă sau într-un laborator, să pregătească tabla și alte materiale etc. și alte câteva minute la finalul zilei de școală. În timpul orelor, socializarea este strict controlată de profesor (excepție fac șușotelile, bilețelele, copiatul). Până și actele de comunicare sunt formale.

Mediul competitiv și lipsa atenției individualizate scot deseori la iveală ce e mai rău în copii. Mare parte din interacțiunile dintre elevi sunt de natură negativă (conflicte, etichetări, marginalizări etc.). Violența din mediul școlar nu este doar un bun subiect de știri, este o realitate de care trebuie să fim conștienți atunci când alegem tipul de educație pe care îl vor primi copiii noștri.

5. De ce aleg părinții să-și educe acasă copiii?

Există părinți din orice categorie filozofică, religioasă, politică, economică și rasială care au ales educația acasă. Este imposibil să enumeri toate motivele pentru care este aleasă educația acasă, însă există câteva mari categorii:

–         Valori morale/religioase: conform unor estimări, 75% dintre părinții care-și educă acasă copiii, fac acest lucru deoarece simt că școala (publică sau privată) nu cultivă acele valori la care ei țin. Unii dintre ei încearcă să evite teoriile sau domeniile din școală care sunt contrare credinței lor, cum ar fi evoluția sau educația sexuală.

–         Inadecvarea sistemul școlardin ce în ce mai mulți părinți aleg educația acasă din cauza nemulțumirii față de calitatea educației pe care o primesc în școală copiii lor. Majoritatea celor din acest grup au avut copiii înscriși la școală, dar i-au retras din cauza lipsei de atenție individualizată din partea profesorilor, metodelor ineficiente de predare etc. Un alt motive de îngrijorare care îi determină pe unii părinți să-și retragă copiii din sistem este creșterea violenței în mediul școlar.

–         Opinii politice: părinții din acest grup tind să fie liberali din punct de vedere politic și își educă acasă copiii în efortul de a se distanța de instituțiile de orice fel, care le încalcă libertatea. Unii dau ca motiv strictețea mediului școlar care neagă orice încercare a elevului de a-și conduce singur învățarea.

–         Filozofia educațională: unii părinți pur și simplu cred că învățarea este un produs al vieții obișnuite. Cu alte cuvinte, copiii nu au nevoie de o instituție, de programă, profesori, teme și note pentru a învăța, căci dorința a afla cât mai multe despre lumea în care trăiesc le este înnăscută. De obicei, astfel de părinți se remarcă prin aderarea la ceea ce se numește ”attachment parenting” sau ”natural parenting”, o sumă de practici și principii precum nașterea naturală, alăptarea la cerere, co-sleeping, purtarea bebelușilor etc.

  1.  Care sunt principalele beneficii ale educației acasă?

Așa cum descoperă orice familie, beneficiile educării copiilor acasă sunt multiple și, deseori, neașteptate. De multe ori, ele țin de fiecare familie în parte. Există însă avantaje certe de care se bucură toate:

–         atenție individualizată și educație personalizată: fie că aleg sau nu o programă, părinții îi oferă copilului atenție, timp și resurse variate pentru a-și urma pasiunile în propriul ritm;

–         educație integrată și consecventă: pentru că învață în cadrul vieții de zi cu zi, materiile nu sunt niște abstracțiuni care se memorează, ci capătă substanță și sens pentru copil; traseul său educațional nu este afectat de schimbări de programă sau de mediu (trecerea de la școala primară la cea generală de ex.) sau, cel mai important, de schimbarea educatorilor. Părinții își cunosc copilul, îi știu punctele forte și pe cele mai slabe și îi știu tot trecutul educațional, deci pot oferi constanță și siguranță pe tot parcursul anilor formatori;

–         flexibilitate: învățarea se petrece în ritmul propriu, nu există un program dinainte stabilit care să țină copilul pe loc sau să-l împingă înainte fără a fi pregătit; excursiile, vacanțele, vizitele pot fi programate oricând; programul zilnic se pliază pe ritmul firesc de viață al familiei; nu există timp pierdut pe drumul spre și de la școală.

–         ancorare în viața reală: învățarea are loc firesc, ca o consecință a traiului de zi cu zi. Nu este nevoie de cadre artificiale sau simulări care să-i expună pe copiii la experiențele concrete. Având timp și atenție, copiii educați acasă ajung să interiorizeze ceea ce învață și să poată aplica imediat și cu ușurință cunoștințele și deprinderile în viața lor.

–         relația apropiată părinte-copil: de-a lungul anilor, între părinți și copil se creează o legătură profundă și extrem de satisfăcătoare, datorită timpului mult mai lung și mai semnificativ pe care îl petrec împreună. Nu există presiuni legate de teme, note, examene, certuri cu colegii sau profesorii. Dar e mereu timp pentru o discuție profundă, pentru descoperiri și proiecte, pentru excursii și vizite.

–         costuri mai mici per copil: școlarizarea, fie ea și ”gratuită”, implică costuri imense pentru fiecare elev, suportate de stat și, într-o măsură semnificativă, de părinți. Educația acasă poate fi cât de ieftină vrea părintele. Înscrierea anuală la o școală-umbrelă pornește de la aprox. 75 de dolari și poate urca, în funcție de prestigiul școlii și de pachetul educațional ales, până la câteva mii.

–         control asupra influențelor dinafară: părintele și copilul pot decide cu cine își petrec timpul și nu există colegi antipatici sau violenți cu care copilul e forțat să intre în contact zilnic. Părintele poate supraveghea modul în care își petrece copilul timpul și poate depista mai ușor eventualele influențe negative sau presiuni nesănătoase din partea semenilor. Influența părintelui este neîndoielnic mai mare, deoarece are timp și disponibilitate să-i fie copilului alături la nevoie și să-i insufle valorile la care aderă.

–         coerență și claritate: nu există diferențe între ceea ce se învață și ceea ce se pune în practică. Cunoștințele, abilitățile, valorile însușite de copil sunt trăite în viața de zi cu zi.

–         excelent program de dezvoltare personală pentru părinte: o amică mi-a zis cândva un lucru frumos și adevărat: cel mai bun trainer de dezvoltare personală este propriul copil. Într-adevăr, ce motivație poate fi mai importantă? Părinții care aleg educația acasă spun că asta le-a îmbogățit mult propria viață, mai ales pe plan intelectual, dar și afectiv. Învățând cot la cot cu copilul, nu ai cum să-ți pierzi curiozitatea și creativitatea.

Sunt, desigur, multe alte avantaje pe care familiile le descoperă pe măsură ce trăiesc și învață împreună.

7. Care sunt dezavantajele educației acasă?

Conform părinților care au dat feedback pentru Homeschool.com, cel mai mare dezavantaj ar fi pierderea unuia dintre salarii, cel puțin în primii ani. Cineva trebuie să fie mereu împreună cu copiii. Soluțiile pot fi, însă, variate: unul dintre părinți rămâne cu copiii (probabil cel mai des întâlnit aranjament), ambii părinți lucrează part-time și împart timpul petrecut cu copiii, unul sau ambii părinți lucrează de acasă sau la propria afacere, rudele apropiate se implică în educația copiilor etc.

Alte dificultăți cu care se confruntă părinții sunt: lipsa de încredere în propriile abilități și în cele ale copiilor, critica primită din partea familiei, a prietenilor sau a societății (valabilă mai cu seamă în țările unde mișcarea este la început), compatiblitatea între carieră și nevoile familiei. Un dezavantaj mai amuzant este faptul că poate fi greu să ții casa în ordine, din moment ce copiii sunt acasă mai mult timp și se ocupă cu diverse proiecte. Dar teancurile de cărți și reviste, vulcanul de carton din bucătărie și vopselurile uitate pe masa din curte sunt semne clare că în casă se învață.

Familiile din România se confruntă și cu sentimentul de izolare, din cauza numărului mic de copii educați acasă și a prejudecăților privind educația acasă prezente în mintea majorității. Poate fi greu să găsești alte familii cu viziuni similare, dar nu e imposibil, mai ales într-un oraș mai mare. Internetul este extrem de util în acest caz, deoarece există deja mici comunități online de părinți care pratică sau se pregătesc pentru educația acasă. Pentru detalii, contactați-mă pe email.

8.Cum decid dacă educația acasă e potrivită pentru familia mea?

Educația acasă nu este potrivită pentru oricine, dar nu din motivele pe care le-am bănui. Orice părinte își poate educa singur copilul și orice copil poate învăța tot ce are nevoie în familie: http://www.sonlight.com/you-CAN-homeschool.html. Dar poate să nu fie opțiunea cea mai bună pentru o anumită familie.

Aceasta e una dintre cele mai importante decizii pe care le poți lua ca părinte, așa că e normal să vină după o reflecție serioasă și îndelungată. Răspunderea este mare și asta te poate descuraja ușor, dar ca orice lucru complex, odată ce-l împarți pe bucățele, totul devine mai ușor de gestionat. Iată un exemplu de proces de reflecție, nu-l redau fiindcă e cam lung: http://www.frugal-families.com/what-is-homeschooling-and-how-do-i-know-its-right-for-my-family.htm

Pentru un părinte român și prea puțin expus la acest tip de educație, recomand o cercetare serioasă online pentru a afla cât mai multe informații concrete și relevante, eventual pentru a scăpa de unele prejudecăți și mituri inevitabile:http://lauragraceweldon.com/2013/07/19/homeschool-worries-erased-with-research-experience/. Un bun punct de pornire sunt cărțile lui John Holt, pe care le puteți dibui pe net chiar și gratuite. Cu destul timp și o conexiune decentă la internet, puteți găsi tomuri întregi de parcurs, precum și o mulțime de video-uri, podcasturi etc. Pe amazon.com sunt aproape zilnic multe cărți gratuite în format kindle.

Acest articol a fost preluat si modficat de pe site-ul:

http://homeschooling.urbankid.ro/

 

This entry was posted in Fără categorie. Bookmark the permalink.

3 Responses to Educatia acasa in Romania – Homeschooling

  1. Incep prin a spune ca este un articol interesant, care desi la prima vedere am crezut ca va fi destul de plictisitor judecand dupa marimea sa, cu toate acestea m-a captat. Eu sunt si pro, dar si contra acestui fenomen. In primul rand, mi se pare benefic ca un copil sa invete acasa deoarece are oportunitatea sa inteleaga mai bine materiile fiindu-i explicate individual, ca la meditatii. Insa, cu toate acestea, eu personal nu as fi renuntat la o scoala normala pentru asa ceva. In primul rand, la scoala copilul se poate dezvolta intr-un mediu, poate invata sa comunice, sa isi faca prieteni si sa guste din etapele vietii in alt mod, alaturi de altii de seama lui, nu alaturi doar de parinti.

  2. Interesant articol, eu personal sunt de acord ca invăţământul public prezintă probleme serioase în întreaga lume. Criza este evidentă şi din ce în ce mai greu de tratat. Indicatorii calităţii învăţământului, atât pe plan academic cât şi pe plan moral, arată o degradare a situaţiei. Plus periicolul de agresiune fizică a copiilor, cresterea ratei de delicventa. Se stiu factorii mai importanţi: fumatul, consumul de alcool, consumul de narcotice, maltratarea fizică, traumele psihice, limbajul obscen, situaţiile înjositoare, depresia, “educaţia sexuală”, înstrăinarea de părinţi şi de familie,etc. – fenomene care trebuie luate în calcul dacă copilul merge la şcoală. Cu toate acestea nu sunt total impotriva invatamantului public. Se poate gasi o solutie de imbinare a invatamantului de stat cu educatia de acasa. Un model de învăţământ alternativ,pare să fie – cel puţin pentru moment – singura cale uşor practicabilă. Educaţia copilului în casa familială, are loc sub supravegherea directă a părinţilor. Prezintă numeroase avantaje, si funcţionează, a dat rezultate bune şi este o , formă de învăţământ recunoscută. Dar cred ca noi totusi avem amintiri frumoase din scoala de stat, multi prieteni si profesori si nu cred ca am fi dorit sa invatam acasa sub supravegherea parintilor 🙂

  3. Ideal vorbind este perfecta aceasta forma de educatie, dar raportata la realitate, la cazuri particulare, mi se pare destul de riscanta deoarece copilul este rupt de realitate si isi construieste o scara de valori raportandu-se la un singur mentor.

Leave a comment